OPINII JURIDICE
Cererea de reexaminare. Cateva aspecte procedurale.
Recent, Inalta Curte s-a pronuntat asupra unui recurs in interesul legii in sensul admiterii acestuia. Prin decizia 7/08.12.2014, ICCJ a statuat: “In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din L. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.”
Solutia era previzibila in conditiile in care, anterior, la 09.10.2014 printr-o decizie de speta (este vorba despre decizia 3001/09.10.2014) Sectia a II-a civila a ICCJ s-a pronuntat in acelasi sens. Probabil ca motivarea deciziei de admitere a recursului in interesul legii va fi similara celei din decizia 3001.
Subiectul mi se pare extrem de interesant si actual in contextul in care prevederile art. 18 din L. 146/1997 au fost preluate de legiuitor prin art. 39 din OUG 80/2013.
Ma intriga optiunea legiuitorului de a deschide prin OUG 80/2013 calea cererii de reexaminare exclusiv reclamantului.
Reamintesc ca art. 18 alin. 2 din L. 146/1997 prevedea : “Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate.”
In prezent, art. 39 statueaza: “Impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data comunicarii taxei judiciare de timbru. […].”
Analizand textele de lege cu usurinta se remarca faptul ca singura deosebire consta in aceea ca in actuala reglementare legiuitorul a inteles sa prevada in mod expres ca titularul cererii de reexaminare este reclamantul.
Legea 146/1997 nu interzicea formularea cererii de catre parat insa analizand minuta deciziei 7/08.12.2014 deducem ca Inalta Curte a apreciat ca cererea de reexaminare poate fi formulata de partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de a timbra, in principiu, reclamantul. In cuprinsul deciziei 3001/09.10.2014, se vorbeste despre partea nemultumita de modalitatea de determinare a taxei de timbru, formulare care pare a-l include si pe parat. Nu trebuie omis insa ca alta este chestiunea de drept transata de instanta suprema in cele doua decizii, mai exact care sunt conditiile si efectele cererii de reexaminare, nicidecum cine este titularul acestei cereri.
Implicatiile si consecintele solutiei legislative adoptate prin OUG 80/2013 sunt evidente: o eventuala cerere de reexaminare formulata de parat urmeaza sa fie respinsa de plano ca inadmisibila.
In contextul pronuntarii deciziei in interesul legii este discutabil daca paratul poate sa supuna controlului prin intermediul apelului sau recursului chestiunea taxei de timbru. Inalta Curte statueaza in cuprinsul dispozitivului Deciziei 7/08.12.2014 ca partea in sarcina careia s-a stabilit taxa de timbru nu poate sa supuna controlului pe calea apelului sau recursului chestiunea timbrajului, rezultand in urma unei interpretari per a contrario ca partea care nu a avut obligatia de a timbra poate formula astfel de critici in apel sau recurs.
Personal, interpretez minuta deciziei in sensul ca Inalta Curte s-a pronuntat asupra unicitatii caii de atac aflate la dispozitia oricareia dintre partile nemultumite de modalitatea de stabilire a taxei de timbru, aceasta fiind cererea de reexaminare. Aceasta interpretare duce insa la concluzia ca paratul nu are la dispozitie nicio cale legala in care sa critice modalitatea in care s-a stabilit obligatia de a timbra ori caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata desi timbrajul este o chestiune in care este interesat mai ales in ipoteza admiterii cererii de chemare in judecata formulata de reclamant si a obligarii paratului sa suporte cheltuielile de judecata, inclusiv taxa de timbru. Desigur ca paratul si-ar putea justifica interesul in a-si exprima punctul de vedere in privinta timbrajului inca de la inceputul procedurii judiciare avand in vedere ca exceptia de netimbrare ar putea fi invocata de acesta insa, art. 2 al art. 39 din OUG 80/2013 prevede ca cererea de chemare in judecata va fi comunicata numai dupa solutionarea cererii de reexaminare. Solutia cererii de reexaminare se face insa prin incheiere care este definitiva ceea ce lipseste de eficienta invocarea de catre parat a exceptiei de netimbrare sau a insuficientei timbrari.
Se impune aceasta discutie referitoare la interes si partea interesata deoarece cererea de reexaminare impotriva incheierii prin care instanta a solutionat cererea de acordare a facilitatilor la plata taxei de timbru este reglementata diferit. In acest caz, legiuitorul a prevazut posibilitatea formularii cererii de reexaminare de catre partea interesata inclusiv in cuprinsul OUG 80/2013.
Legea 146/1997 prevedea la art. 21/1 alin. 2 teza finala “Incheierea se comunica solicitantului si partii adverse, daca este cazul.” si la alin. 3 “Impotriva incheierii, partile interesate pot formula cererea de reexaminare, in termen de 5 zile de la data comunicarii incheierii.”
In opinia mea, din textele de lege evocate rezulta ca, in cazul cererii de reexaminare formulate impotriva incheierii prin care s-a solutionat cererea de acordare a facilitatilor la plata taxei de timbre, si paratul are deschisa calea reexaminarii, neexistand nicio ratiune, niciun impediment in a considera ca acesta nu ar putea sa justifice interes in formularea unei asemenea cereri.
Marturisesc ca nu imi sunt clare ratiunile pentru care legiutorul a reglementat in mod diferit cererea de reexaminare impotriva incheierii prin care s-a stabilit obligatia de a timbra si cea prin care s-au acordat facilitati la plata taxei de timbru sub aspectul partii care poate face o asemenea cerere. Nu imi este clar nici care este argumentul pentru care numai reclamantul are deschisa calea cererii de reexaminare impotriva incheierii prin care s-a stabilit obligatia de a timbra, reglementarea fiind discriminatorie in opinia mea.
Ca avocat, incerc sa vad pragmatic problema. Nu pot insa sa ignor faptul ca timbrajul este o chestiune care mai devreme sau mai tarziu il intereseaza si pe parat si este nefiresc, inechitabil, discriminatoriu ca acesta sa nu mai aiba la dispozitie nicio cale in care sa-si expuna punctul de vedere asupra acestei probleme. Dar, aceasta este o problema care va trebui rezolvata de legiuitor.
Av. Laura Cosma
SCA Arseni, Cosma & Asociatii