OPINII JURIDICE

Despre avocati si abuzul de drept procesual

Trasul cu urechea e un obicei urat. Dar, uite asa, mai afli lucruri…

Am auzit in treacat o discutie referitoare la un confrate care ar fi fost amendat de instanta pentru abuz de drept procesual. Am facut ochii mari dar mi-am inghitit cuvintele crezand ca n-am auzit bine.
Dar daca am auzit bine? E posibil ca un avocat sa fie amendat pentru abuz de drept procesual?

Personal nu cunosc decat cazul prevazut de art. 108¹ alin. 1 pct. 2, lit. b C. pr. civ. preluat de noul Cod de procedura la art. 187 alin. 1 pct. 2, lit. c, mai nuantat, in care avocatul poate fi amendat. Astfel art. 108¹ alin. 1 pct. 2, lit. b C.p.civ. prevedea sanctiunea amenzii judiciare pentru „neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asista partea, ori nerespectarea de catre acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de catre instanta, daca in acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului”, iar art. 187 alin. 1 pct. 2, lit. c din noul Cod stipuleaza aceeasi sanctiune a amenzii pentru „neprezentarea avocatului, care nu si-a asigurat substituirea sa de catre un alt avocat, a reprezentantului sau a celui care asista partea ori nerespectarea de catre acestia a indatoririlor stabilite de lege sau de catre instanta, daca in acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului”.

Desigur, avocatul mai putea fi sanctionat potrivit vechiului Cod de procedura civila si pentru nerespectarea ordinii si bunei cuviinte ori pentru o purtare necuviincioasa in timpul sedintelor de judecata – art 122-124 din C.proc.civ. Noul cod de procedura reia toate aceste dispozitii la art. 188 si respectiv 217 C. pr. civ. adaugand drept posibil motiv de sanctionare si nerespectarea solemnitatii sedintei de judecata.

Noutatile sunt art. 189 „cel care cu intentie sau din culpa a pricinuit amanarea judecarii sau a executarii silite prin una din faptele prevazute 187 sau 188, la cererea partii interesate, va putea fi obligat de instanta de judecata, sau dupa caz, de catre presedintele instantei de executare la plata unei despagubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amanare” si alineatul 9 al art. 217 ”Cand cel care tulbura linistea sedintei de judecata este chiar avocatul partii, presedintele il va chema la ordine si, daca, din cauza atitudinii lui, continuarea dezbaterilor nu mai este cu putinta, procesul se va amana, aplicandu-se amenda judiciara prevazuta la art. 187 alin. 1 pct. 2 iar cheltuielile ocazionate de amanare vor fi trecute in sarcina sa, prin incheiere executorie, dispozitiile art. 191 fiind aplicabile.”

Lecturarea tuturor acestor prevederi nu mi-a raspuns la intrebare. Este evident ca atat vechiul Cod cat si noile reguli de procedura sanctioneaza cu amenda neindeplinirea unor obligatii pe care le are avocatul – de a se prezenta la proces, de a-si asigura substituirea, de a avea o purtare cuviincioasa, de a-si indeplini obligatiile puse in sarcina sa de lege ori de instanta etc. Obligatiile nu-s drepturi.
Abuzul de drept procesual presupune cu totul altceva decat indeplinirea unor obligatii. Desigur ca neindeplinirea acestor obligatii poate fi culpabila ori cauzata de reaua credinta insa nici asa, o atare neindeplinire a unor obligatii nu poate fi considerata ca fiind abuz de drept procesual. Abuzul de drept, in general, este definit de noul cod Civil la art. 15 “niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori într-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte”.

Potrivit enuntului de la art. 15 noul Cod civil doua sunt ipotezele abuzului de drept: exercitarea unui drept in scopul de a vatama sau pagubi pe altul şi exercitarea dreptului in mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.
S-ar putea asadar afirma ca noul Cod civil contrapune abuzul de drept bunei-credinţe, vazuta ca cel mai inalt standard de conduita. Desi face parte din cei cativa termeni nou introdusi in cadrul dispozitiilor generale privind interpretarea şi efectele legii civile, alaturi de libertatea de a dispune, vinovatie, eroarea comuna şi invincibila si desi este titlul art. 14 din noul Cod civil, buna-credinta nu este definita. Dar aceasta este un alt subiect pe care nu mi-am propus sa il ating acum.

Abuzul de drept procesual presupune exercitarea in alte scopuri decat cel in vederea caruia acesta a fost recunoscut de lege a unui drept procesual. Sunt astfel de drepturi: dreptul de a adresa cereri instantei (care la randul sau are un continut complex alcatuit din mai multe drepturi, cum ar fi: dreptul de a introduce cererea de chemare in judecata, dreptul de a solicita probe in dovedirea pretentiilor sau a apararilor), dreptul de a participa la judecata pricinii, dreptul la apărare, dreptul de a indeplini actele de procedura personal sau prin mandatar, dreptul de a recuza pe judecatori, procurori, grefieri sau magistratii asistenti, experti, interpreti, traducatori, dreptul de a dispune de soarta procesului, dreptul de a solicita cheltuieli de judecata, dreptul de a exercita caile de atac, dreptul de a cere executarea silita.
Dispozitiile art. 723 din C. pr. civ. prevedeau la alin. 1 ca „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”. Alin. 2 stipula ca „Partea care foloseste aceste drepturi in chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite”.

Noul Cod de procedura consacra buna-credinta printre principiile procesului civil in Cap. II, la art. 12 (1)„Drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti. (2) „Partea care isi exercita aceste drepturi in mod abuziv raspunde pentru prejudiciile materiale si morale cauzate. Ea va putea fi obligata, potrivit legii, si la plata unei amenzi judiciare. (3) De asemenea, partea care nu isi indeplineste cu buna-credinta obligatiile procesuale raspunde potrivit alin. (2)”.
Abuzul de drept procesual presupune asadar intrunirea a doua elemente: unul obiectiv, constand in exercitarea dreptului procesual in alte scopuri decat cel in vederea caruia acesta a fost recunoscut de lege si unul subiectiv, reaua credinta a titularului dreptului procesual.

Ori, in toate cazurile, titularul acestor drepturi procesuale poate fi numai partea, clientul adica, nicidecum avocatul. Nici macar atunci cand partea a ales sa-si execite aceste drepturi prin avocat, drepturile nu devin/nu apartin acestuia din urma. Nici faptul ca este indatorirea avocatului nu numai sa pledeze pentru cauza clientului sau ci si sa fie sfatuitorul clientului si nici ca in multe cazuri, exercitarea drepturilor procesuale este facuta de parte/client dupa sfaturile avocatului, ca cererile sunt redactate de avocat si ca avocatul ar putea fi considerat asadar „instigatorul”, nu-l pot face pe avocat responsabil in mod direct de abuz de drept procesual intrucat abuzul de drept nu este infractiune.

Avocatul va raspunde fata de clientul sau in temeiul contractului de asistenta juridica pentru felul in care isi indeplineste obligatiile asumate. Dar asta este o chestiune care nu priveste procesul in care avocatul a reprezentat clientul ci, un eventual proces intre client si avocat, in calitate de parat de aceasta data. In acel proces, desigur ca clientul i-ar putea imputa avocatului eventualele sume platite cu titlu de amenzi judiciare ori despagubirile pe care a fost obligat sa le achite in procesul in care s-ar fi retinut in sarcina sa exercitarea abuziva a drepturilor procesuale.
Vreau sa cred ca avocatul nu poate fi sanctionat pentru abuz de drept procesual decat intr-o cauza personala in care si-ar asuma sa fie propriul sau client desi toata lumea stie ca avocatul care este propriul sau client are un client prost.

Parerea mea!
Av. Laura COSMA
SCA Arseni, Cosma & Asociatii